EVENIMENTE

Charles Baudelaire (9 aprilie 1821-31 august 1867). Flori alese din Les Fleurs du mal

'Les Fleurs du mal' - ediția princeps cu notațiile autorului (1857)

Charles Baudelaire (n. 9 aprilie 1821, Paris - d. 31 august 1867, Paris) - poet, traducător, critic literar și de artă francez. Publicat în 1857, Les Fleurs du mal rămâne probabil cel mai important volum de poezie din secolul al XIX-lea, care a influențat întreaga lirică europeană prin originalitatea sa.

Poemele Albatrosul și Corespunderi de Charles Baudelaire, în traducerea și lectura lui Alexandru Philippide. Difuzate în „Emisiune literară”. Baudelaire în România din 24 noiembrie 1967, redactor: Ion Drăgănoiu. Înregistrare pe bandă magnetică din Fonoteca Radio România (XW 8339), inclusă în Fonoteca de Aur Radio România (AUR ZW 547). Publicate în volumul Flori alese din "Les Fleurs du mal", București, Editura Cultura Națională, 1934; cu un portret inedit al lui Charles Baudelaire de Th. Pallady. Poetul a făcut o lectură radiofonică în premieră din traducerile sale baudelairiene la 8 septembrie 1932, ora 20.00, în emisiunea "Universitatea Radio" sub genericul Tălmăciri din Baudelaire, cf. "Radio-Fonia", anul V, nr. 207, p. 15.

Charles Baudelaire, Albatrosul. Poem citit fără titlu. Traducerea și lectura: Al. Philippide.

Din joacă, marinarii pe bord, din când în când,/ Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare,/ Care-nsoțesc, tovarăși de drum cu zborul blând,/ Corabia pornită pe valurile-amare.// Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi/ Acuma par ființe stângace și sfioase/ Și-aripile lor albe și mari le lasă, blegi,/ Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase.// Cât de greoi se mișcă drumețul cu aripe!/ Frumos cândva, acuma ce slut e și plăpând/ Unu-i lovește pliscul cu gâtul unei pipe/ Și altul fără milă îl strâmbă șchiopătând.// Poetul e asemeni cu prințul vastei zări/ Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă;/ Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări/ Aripile-i imense nu-i lasă loc să meargă.

Charles Baudelaire, Corespunderi. Traducerea și lectura: Al. Philippide.

Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc/ Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;/ Prin codri de simboluri petrece omu-n viață/ Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.// Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare/ Într-un acord în care mari taine se ascund,/ Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,/ Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.// Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,/ Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,/ – Iar altele bogate, trufașe, prihănite,// Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,/ Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă/ Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.

Întreaga ediție „Emisiune literară”. Baudelaire în România din 24 noiembrie 1967, aflată în secțiunea Emisiuni A-Z a site-ului, poate fi ascultată aici