Nuanțele camerale și simfonice ale unui clasic de secol XX: George Enescu

"Enescu mi-a dat lumina care a ghidat întreaga mea existență. Va fi una dintre marile descoperiri ale secolului al XXI-lea. Enescu a fost cel care mi-a aprins imaginația, deschizându-mi o perspectivă în tumultul și măreția lui Bach. Enescu va rămâne pentru mine absolutul prin care eu îi judec pe alții." - iată cum îl caracteriza pe compozitorul român faimosul violonist Yehudi Menuhin, una dintre legendele artei interpretative. Menuhin atrăgea atenția, și astfel, asupra mesajului enescian umanist situat poate chiar dincolo de altitudinea propriei sa creații componistice, una remarcabilă, cu nebănuite nuanțe și profunzimi; o creație pe care Enescu a considerat-o drept cel mai fidel testament al său.

Muzica lui George Enescu - între universal și parfumul românesc tradițional, un limbaj de sinteză ce trece prin Bach, Beethoven, prin marii autori ai culturii muzicale franceze și prin arta fără vârstă a lăutarilor români; un limbaj metamorfozat și sublimat, de-a lungul deceniilor, către un modernism temperat, definit de esențializare și condensare.

Când Yehudi Menuhin anunța, plin de speranță, un secol al XXI-lea care să aducă revelația adevăratei descoperiri a lui Enescu, marele muzician era mai degrabă realist decât profetic. Știa că muzica clasică are nevoie de reîmprospătări periodice, de redefiniri de paradigmă și de fugă de locurile comune. Iar ultimele decenii înregistrează deja o adevărată translatare a centrului de greutate repertorial, noul clasicism devenind prima jumătate de secol XX. Kirill Petrenko, actualul dirijor principal al Filarmonicii din Berlin, și-a deschis oficial noul mandat afirmând, într-o conferință de presă, că una dintre liniile prioritare în conceperea viitoarei stagiuni este promovarea unor autori relativ neglijați, de mare valoare, ai Europei centrale și de est - între care Janáèek, Enescu și Joseph Suk. În tot acest context favorabil, eforturile constante de promovare făcute de Festivalul Internațional "George Enescu" și de muzicieni precum Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Lawrence Foster sau Vladimir Jurovski dau deja roade. Celebrul Festival de la Salzburg de anul acesta i-a rezervat lui Enescu o întreagă serie de evenimente, între care și o nouă montare a capodoperei "Oedipe" - iar evenimentul reprezintă, probabil, cea mai bună expunere a creației sale din afara României de după trecerea în eternitate a compozitorului. Așa încât, viitorul pare să sune bine.

Duminică, 18 august, de la ora 17,00, îl evocăm pe Enescu ascultându-i muzica în înregistrări de referință semnate de Enescu însuși, în postura de dirijor, dar și de Isaac Stern, Cristian Mandeal, Orchestra Filarmonicii "George Enescu", Orchestra Națională a Franței și Orchestra Națională Radio.

Ștefan Costache