PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ȘI MAREA UNIRE ÎN DOCUMENTE RADIOFONICE | EMISIUNI

”Mediateca de istorie”. Ilie Lazăr și Marea Unire

Emisiune difuzată în data de 1 decembrie 1992. Mărturii: Lia Lazăr Gherasim, Lucia Mihaly de Apșa, Harry Maiorovici. Voce Ilie Lazăr cântând - copie după un disc rar, înregistrare realizată de Harry Maiorovici. Invitat: prof.univ.dr. Ioan Scurtu. Realizator: Virginia Călin. Înregistrări aflate în Arhiva de istorie orală.

Lia Lazăr Gherasim despre tatăl său, Ilie Lazăr. Alături  de Iancu Flondor, Ilie Lazăr a pus steagul românesc pe clădirea primăriei din Cernăuți: ”Ne-am dus cu Iancu Flondor să preluăm imperiul!”

Lucia Mihaly de Apșa despre plecarea delegaților către  Marea Adunare de la Alba Iulia (min. 4). 

Prof. univ. Ioan Scurtu despre activitatea politică a lui Ilie Lazăr (min. 6'55'').

Mărturia lui Harry Maiorovici despre faptul că Ilie Lazăr i-a apărat pe evreii din Maramureș, atunci când legionarii pregăteau împotriva acestora acțiuni violente (min. 10'40'').

Mărturie Gheorghe Pop din Giulești, care l-a vizitat pe Ilie Lazăr după ieșirea acestuia din detenție (min. 27'21'').

Ilie Lazăr (n. 1895, Giulești, Maramureș - d. 1976, Cluj) s-a implicat de tânăr în mișcarea națională a românilor transilvăneni, ajungând ca la 23 de ani să fie cel mai tânăr dintre delegații de la Alba Iulia care au votat Unirea Transilvaniei cu România. Participant la Primul Război Mondial, după dezertarea din armata austro-ungară, a asigurat, în toamna anului 1918, ordinea în Cernăuți, până la intrarea armatei române. În ianuarie 1919, a participat alături de armata română la luptele pentru eliberarea orașului Sighet, fiind un bun cunoscător al zonei și având experiența frontului.

Stabilit în București, în 1923, dar bucurându-se de simpatia și sprijinul țăranilor maramureșeni, a fost ales de trei ori deputat de Maramureș: în 1928, 1932 și în 1937. În calitate de reprezentant al Maramureșului, a avut numeroase intervenții în plenul Adunării Deputaților, solicitând adoptarea unor măsuri economice pentru a scoate din izolare această parte a țării. La sfârșitul anilor '30, în contextul apariției în legislația românească interbelică a primelor măsuri cu caracter antisemit și a expansiunii mișcărilor de extremă dreaptă, Ilie Lazăr a intervenit în favoarea populației evreiești din Maramureș.

Urmând politica promovată de Iuliu Maniu, pe care îl considera un adevărat mentor, Ilie Lazăr s-a pronunțat deschis împotriva regimurilor autoritare conduse de Regele Carol al II-lea și Mareșalul Ion Antonescu, iar pentru atitudinea sa intransigentă a fost internat cu domiciliu forțat la Mănăstirea Turnu și în lagărul de la Târgu Jiu. 

O nouă etapă în viața lui Ilie Lazăr a început odată cu instaurarea regimului comunist. Arestat în mai 1946, a fost condamnat, cu o zi înaintea alegerilor din 19 noiembrie, la 7 luni închisoare corecțională. Rearestat la mijlocul lunii iulie 1947, în urma acțiunii de la Tămădău, reținut la Ministerul de Interne, a refuzat orice cooperare cu cei care-l anchetau. Condamnat la 12 ani temniță grea, a fost nevoit să suporte, timp de 17 ani, chinurile, neajunsurile și umilințele din închisorile și coloniile de muncă din timpul lui Gheorghiu-Dej.