Știință
Ion I. Agârbiceanu (6 ianuarie 1907-9 martie 1971): ”Nu, nu este o simplă coincidență. Ion Agârbiceanu este tatăl meu” (1964)
Ion I. Agârbiceanu (n. 6 ianuarie 1907, Bucium-Sașa, Alba de Jos - d. 9 martie 1971, Cluj) - om de știință român, specialist în fizică atomică, cu realizări remarcabile în spectroscopia de emisie și absorbție, în studiul fluorescenței și în domeniul polarizării luminii. A proiectat primul laser din România. Membru corespondent al Academiei Române din 1963. Este fiul prozatorului și protopopului Ion Agârbiceanu.
A urmat cursurile Institutului de Electrotehnică din București, devenind inginer în 1929. Susține doctoratul în fizică (1934) la Facultatea de Științe din Paris, cu teza "Recherche sur le spectre de fluorescence et d'absorption des vapeurs de Iodine", lucrare ce a constituit multă vreme o referință în domeniu.
În 1941, după stagii în industria românească și cea engleză, începe o strălucită carieră universitară la Institutul Politehnic din București, unde va conduce din 1955 catedra de Fizică.
Coordonarea cercetărilor în domeniul amplificării cuantice a luminii, desfășurate de profesorul Ion I. Agârbiceanu, în laboratorul de "Metode optice în fizica nucleară", înființat în 1956 la Institutul de Fizică Atomică din București, va duce la realizarea primului laser cu gaz din România, pe baza unui proiect original.
La 21 martie 1963, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Vă invităm să ascultați un interviu realizat de scriitorul George-Radu Chirovici cu savantul Ion I. Agârbiceanu, difuzat în emisiunea "Zece întrebări, zece răspunsuri", în 8 februarie 1964. Înregistrare pe bandă magnetică, inclusă în Arhiva Radio România (6/ XW 2905).
