Ana Blandiana: "A prefera poeziei tăcerea poate părea nebunesc, dar nu e decât logic: tăcerea conţine şi poezia, precum albul însumează toate culorile. Poate să pară ciudat acest elogiu al tăcerii în deschiderea unei rostiri. Şi totuşi nimic mai firesc, când vocea nu e decât vehiculul în stare să transporte înspre lumina de afară a tunelului minereul tăcerilor ascunse în cuvânt." (Fragment din prefaţa volumului Un arhanghel murdar de funingine, București: Editura Casa Radio, 2004).

Pietà de Ana Blandiana, în rostirea autoarei:

Durere limpede, moartea m-a-ntors / În braţele tale supus, aproape copil. / Tu nu ştii dacă trebuie să mulţumeşti / Sau să plângi / Pentru fericirea aceasta, / Mamă. / Trupul meu, dezghiocat din taină, / Este numai al tău. / Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr / Şi mi se strâng cuminţi lângă claviculă. / Ce bine e! / Neînţelesele peregrinări şi cuvintele, / Ucenicii de care eşti mândră şi care te sperie, / Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind, / Toate-s în urmă. / Liniştită de suferinţă-nţeleasă / Mă ţii în braţe / Şi pe furiş / Mă legeni uşor. / Leagănă-mă, mamă. / Trei zile numai sunt lăsat să m-odihnesc / În moarte şi în poala ta. / Va veni apoi învierea / Şi din nou nu-ţi va mai fi dat să-nţelegi. / Trei zile numai, / Dar până atunci / Mi-e atât de bine / În poala ta coborât de pe cruce, / Încât, de nu mi-ar fi teamă că te-nspăimânt, / Lin mi-aş întoarce gura / Spre sânul tău, sugând.

Pietà de Ana Blandiana, publicată în volumul A treia taină (Bucureşti, Editura Tineretului, 1969), a fost citită de autoare la Radio în 2000 şi este conservată în Arhiva Digitală Radio România (FV-AUR-123984 II, redactor: Emil Buruiană).

Ana Blandiana (n. 25 martie 1942) a ales versuri din propria creaţie şi le-a rostit la microfonul Societăţii Române de Radiodifuziune, în sesiunea de înregistrări care s-a desfăşurat între 15-22 septembrie 2000, în Studioul 1, în cadrul proiectului "Noua Fonotecă de Aur" al Redacţiei Culturale.