În 1956, anul în care Fonoteca de Aur s-a îmbogăţit cu numeroase înregistrări, a citit din opera sa, la Iaşi, la Vila Sonet, poetul Mihai Codreanu. Înregistrarea, pe care i-o datorăm scriitorului şi jurnalistului Dionisie Şincan, a fost difuzată la începutul lunii noiembrie a anului 1956.

La Radio Moldova, Mihai Codreanu şi-a citit versurile în 3 august 1943 şi, în acelaşi an, în 18 octombrie a susţinut conferinţa "Iaşul artistic", vorbind despre pictura, sculptura, teatrul şi literatura naţională în interbelic.

Revista Radio, An I, nr. 12, anunţa, în 9 decembrie 1928, un program susţinut de actorul George Baldovin, de la Teatrul Naţional, la Radio Bucureşti, cu secvenţe din ”Cyrano de Bergerac”, şi anume monologul plin de umor a lui Cyrano despre nasul său, precum şi alte momente antologice.

Despre varianta regizorală a lui N. Al. Toscani puteţi afla amănunte chiar de la regizor.

”Trecând pe un plan secundar accentele de fanfaronadă ale lui Cyrano, toată atenţia ne-am îndreptat-o spre dezvăluirea conţinutului satiric al cuvântului său, a sprintenelii cu care aruncă gluma, şi asupra fondului generos de sentimente care animă toate acţiunile eroului. ”

”Cyrano de Bergerac” de Edmond Rostand, tradusă de Mihai Codreanu a fost difuzată în 6 aprilie 1958, cu Radu Beligan, în rolul titular. În secţiunea EMISIUNI A-Z Teatru radiofonic, puteţi audia spectacolul, integral.

În 1920, când în sfârşit a apărut "Cyrano de Bergerac" în româneşte, la Editura "Viața românească", Mihai Codreanu era deja recunoscut ca poet important.

Dionisie Şincan rememorează întâlnirea cu poetul şi traducătorul Mihai Codreanu, în intimitatea Vilei Sonet, în toamna lui 1956. Transcriem un scurt fragment: "Ştiam că Vila Sonet îşi deschidea greu uşa în faţa celor care veneau cu însărcinări gazetăreşti, fie chiar gazetărie literară. Poetul trăia o viaţă de solitar. Şi totuşi, trebuia să pătrund la Mihai Codreanu. Era o dorinţă personală puternică, o năzuinţă mai veche, alimentată treptat de convorbirile destul de dese despre poet, întreţinute de prozatorul Ionel Teodoreanu.”

Contextul întâlnirii cu poetul şi al realizării înregistrării, este dezvăluit de însuşi Dionise Şincan, pentru emisiunea "Fonoteca de aur", din 28 noiembrie 1967, redactor: Petre Dincu.

Dionisie Şincan:

În postfaţa volumului "Sonete", semnat Mihai Codreanu (ESPLA, 1957), Al. O. Teodoreanu nota: "Poetul Mihai Codreanu e sonetist. E sonetistul. E sonetul însuşi. Evadările din sonet, cum singur le numeşte, nu sunt decât sporadice şi scurte vilegiaturi recreative".

Vă invităm să ascultaţi vocea poetului, rostind versuri alese pentru eternitate:

O noapte la ţară 

Barcarola

Romanţă

Cum era văzut Mihai Codreanu de contemporanii săi, aflăm dintr-o evocare realizată de Demostene Botez, care prefaţează emisiunea "Bibliotecă de literatură română" (1969), din care transcriem un scurt fragment.

”În anii 1910-1930, figura cea mai exotică, mai enigmatică a Iaşului de atunci a fost cu siguranţă Mihai Codreanu. Într-un oraş al boemei dezlănţuite ca la ea acasă, Codreanu apărea ceremonios şi distant. Şi fizic apărea deosebit, ca venit de-aiurea. Nici ca scriitor nu semăna cu unul, cu altul. Nici din cei de-atunci, nici din cei de până astăzi. Cu toate că foarte bine definit prin ţinuta şi atitudinea lui, era un om contradictoriu, până la realizarea unei duble personalităţi: una a scriitorului, aşa cum rezultă din scrisul lui, una a omului singuratic, ce trecea la aceeaşi oră pe strada Lăpuşneanu, rece, severă, distantă şi alta a unui Codreanu intim, a cărui înfăţişare ghiduşă o lua seara şi noaptea, în una sau mai multe cârciumi distinse, în compania lui de prieteni aleşi, destoinici, întru spirit şi băutură, asemenea.”

Demostene Botez despre Mihai Codreanu: