A fost odată ca niciodată,

fiindcă pornind de la adevăr

s-a creat legenda...

Sofia Şincan: "Programul 3 - oază de spiritualitate şi de creaţie"

Programul 3, în spaţiul undelor herţiene mi se pare a fi ceea ce a fost şi este Nava Şcoală Mircea pentru flota românească. S-a construit după ample studii sociologice, s-a definitivat sub ochiul atent al Academiei Române şi a pornit în larg în zilele dezgheţului din începutul de primăvară al anului 1973.

Puterea tinereţii, studiile temeinice, talentul, nonconformismul, îndrăzneala au făcut din echipajul Programului 3, forţa capabilă să înceapă un drum şi să-l continue, nu oricum, ci din ce în ce mai temerar. Nu e de mirare că ascultătorii, din ce în ce mai numeroşi, au devenit susţinătorii morali ai întregului parcurs al tinereţii sale.

În acel îndepărtat 1973, lucram la Redacţia Literară Radio, unde fusesem angajată în 1958, la absolvirea Facultăţii de Teatrologie-Filmologie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică. Mă ocupam de realizarea emisiunii "Actualitatea teatrală". Îmi era şef Octavian Paler. De la el am învăţat arta de a susţine, până-n pânzele albe, o idee valoroasă. Să nu mă supun cu una cu două poruncilor absurde care soseau, soseau, soseau neîncetat. Eram, ţin minte, indignată de nedreapta suspendare a "Tabletei de seară", dar şi a "Lecturilor dramatizate", când m-am trezit că intră în biroul meu Preşedintele de atunci al Radioteleviziunii Române, Bujor Sion. Avea, ţin minte, un dosar destul de voluminos în mână. Zâmbitor, cum era întotdeauna când ne întâlneam, mi-a spus : "Citeşte-l, te rog. Studiază-l!" şi a plecat, fără să-mi dea alte lămuriri. N-am apucat să spun nimic. Am aruncat o privire pe coperta pe care scria, cu litere mari: "Programul 3 Tineret - proiect".

Participasem, ce-i drept, la pregătirea acestui viitor post de radio. Discutasem cu oameni de cultură, scriitori şi artişti, elevi şi studenţi. Adunasem informaţii despre emisiuni cu acelaşi profil, ale altor radiodifuziuni. Nu văzusem însă forma finală a schemei de program. În acel moment o aveam în faţă. Am citit-o pe nerăsuflate. Mi s-a părut formidabilă! Merita să te baţi pentru acest al III-lea program al Radiodifuziunii Române. Era o chintesenţă a tot ce se realizase mai modern, până atunci, la noi.

După câteva zile, tot pe neaşteptate, apare din nou, la mine în birou, Preşedintele. Şi, tot zâmbind, mă întreabă : "Ai citit ?". "Da, este extraordinar, nimeni n-are aşa program!". "Bravo, apucă-te să-l faci! De la Iaşi vine Grigore Ilisei, iar Eduard Jurist va fi secretar general de redacţie. La treabă! Într-o săptămână să-mi prezinţi o listă cu tot ce e necesar, oameni, bani, spaţii de lucru, tehnică... La revedere şi succes!". Ca şi la întâlnirea precedentă, n-am apucat să spun nimic.

M-a cuprins atunci un sentiment ciudat de bucurie. Simţeam o dorinţă nerăbdătare de a clătina din temelii, anchilozări şi rutină.

Text semnat Sofia Şincan, conservat în Arhiva Scrisă a Societăţii Române de Radiodifuziune.

Foto: Arhiva personală Camelia Stănescu.