EVENIMENTE

Repatrierea Reginei-Mamă Elena pentru a fi reînhumată la Curtea de Argeș, alături de fiul ei, Regele Mihai I

Regina-Mamă Elena a României, la naștere Principesa Elena de Grecia și Danemarca (n. 3 mai 1896, Atena - d. 29 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția), a fost soția Principelui moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și mama Regelui Mihai I al României.

Vă propunem o mărturie sonoră a Majestății Sale Regele Mihai I al României, despre mama sa, Regina Elena a României .

Extras din interviul cu M.S. Regele Mihai I al României, realizat de Mariana Conovici (Radio România – Colectivul de Istorie Orală) în 11 aprilie 2008, la Palatul Elisabeta și publicat în albumul omagial dedicat celebrării celor 90 de ani ai M.S. Regele Mihai I al României: În slujba voastră în toate timpurile. Mesaje și convorbiri radiofonice ale M.S. Regele Mihai I al României, 1989-2010 (București, Editura Casa Radio, 2011), un proiect al Serviciului Patrimoniu Cultural și Arhive

Redăm mai jos transcrierea documentului sonor:

Mariana Conovici: Am mai discutat despre oamenii care v-au „învățat – să punem ghilimele de rigoare – meseria“ de rege, și anume această datorie a dumneavoastră permanentă față de România. Dar cine v-a învățat, Majestate, să fiți credincios, să deveniți creștin? Se poate învăța credința în Dumnezeu?

M.S. Regele Mihai I al României: Asta a venit din partea mamei mele. Este foarte curios lucrul acesta, pentru că surorile ei, frații ei [din Grecia] au avut o educație, pe de o parte grecească și, pe de altă parte, englezească. Așa că partea grecească, cum ei sunt ortodocși, ca și noi, erau foarte convinși de spiritul acesta creștin. Partea englezească era mai mult partea morală și viața dreaptă. Combinația dintre astea două eu am căpătat-o de la dânsa tocmai în anii în care tata nu mai era aici, acei așa-zișii cei șapte ani de acasă. Eram singur cu ea, pe tatăl meu nici nu-l mai cunoșteam, știam că era ceva vag, în vânt, dar eram prea mic ca să înțeleg mare lucru, asta a venit mai târziu. [Educația creștină] mi-a rămas de atunci! Iar chestiunea asta pentru țară, eram prea tânăr ca să înțeleg lucrurile acestea, asta a venit mult mai târziu, când s-a întors ea aici, în 1940. Atunci am mers în plin, că aveam probleme așa de complicate, că dacă nu credeai în ceva, era bucluc. […] Ajungi în viață să ai niște crize grave personale și dacă nu ai ceva în spate ca să te rezemi, ce faci? Și se destramă toată viața, tot! Și dacă nu aș fi avut acest sentiment [creștin] din partea mamei mele, cred că înnebuneam! Fiindcă asta este ceva pe care poți să te rezemi.

Mariana Conovici: În perioada exilului, dumnevoastră, ca ființă, ați trecut printr-o asemenea criză mai gravă, o criză personală?

M.S. Regele Mihai I al României: Da, sigur, asta a fost o perioadă destul de lungă. Întâi de toate, mama mea a trebuit să plece, nu știam prea multe detalii. Pe urmă, puteam s-o văd de două ori pe an, ceea ce îmi reîncărca bateriile. Toată perioada cu tatăl meu aici a fost un fel de criză permanentă, fiindcă îmi lipsea teribil mama mea, iar căldura pe care o aveam de la ea nu o găseam aici deloc. Așa că pe asta mă rezemam eu seara, când îmi spuneam rugăciunile.

Mariana Conovici: Cine v-a învățat să spuneți rugăciuni, Majestate?

M.S. Regele Mihai I al României: Mama. „Tatăl nostru“ pe românește l-am învățat de la profesorii noștri. Și [mai era] o rugăciune englezească pe care o știu de când eram mic.

Mariana Conovici: În momente de cumpănă, dumneavoastră vă rugați bunului Dummnezeu?

M.S. Regele Mihai I al României: Asta în special seara, când mă culcam.

Mariana Conovici: V-a ajutat de multe ori, Dumnezeu?

M.S. Regele Mihai I al României: Ca să spun așa, chiar la 23 august. Că a ieșit cum a ieșit, eu am spus că asta a fost mâna lui Dumnezeu, că [dacă ar fi survenit] cel mai mic accident ar fi fost bucluc și pentru mama mea, și pentru mine, și pentru țară.

Durată: 3'57''