Creator al "Junimii", promotor al istoriei filozofiei europene, profesor de renume la Iaşi şi Bucureşti, susţinător al "prelecţiunilor publice" şi al şedinţelor societăţii culturale, Titu Maiorescu (15 februarie 1840 - 18 iunie 1917) a rămas viu în conştiinţa publicului, al studenţilor, al colaboratorilor şi al discipolilor săi, mulţi dintre aceştia fiind continuatori de frunte ai spiritului maiorescian: C. Rădulescu-Motru (15 februarie 1868 - 6 martie 1957), P. P. Negulescu (26 octombrie 1872 - aprilie 1951) şi Ion Petrovici (14 iunie 1882 - 17 februarie 1972).

Am pregătit, din Fonoteca de Aur Radio România, înregistrări cu Alice Voinescu, Ion Petrovici, Dumitru Caracostea – studenţi ai profesorului Titu Maiorescu, dar şi cu Leon Negruzzi. Sunt evocări înregistrate pe bandă de magnetofon (1957-1970), ale unor evenimente petrecute începând cu 1899.

La 10 februarie 1885, s-a născut la Drobeta-Turnu Severin scriitoarea, traducătoarea şi profesoara Alice Voinescu, cea care, la începutul anului 1929, în maturitate deplină, îşi începea faimosul său jurnal. Utilitatea şi responsabilitatea sunt două idei care, după cum mărturisește acolo, au acompaniat-o întreaga viaţă. După finalizarea studiilor la Facultatea de Litere şi Filozofie, conducătorul său de Licenţă, Titu Maiorescu i-a convins părinţii să o lase să plece în Germania şi Franţa pentru doctoratul pe care îl va susţine în 1913, la Sorbona, fiind prima femeie din România cu doctorat în filozofie: "Am aflat pe urmă că a vorbit și cu dl Motru să ceară mamei sacrificiul de a mă trimite în Germania" - scria Alice Voinescu într-o notă din Jurnalul său, datată 25 februarie 1940.

Când se împlinea un veac de la naşterea lui Maiorescu, în 15 februarie 1940, Alice Voinescu încredinţează jurnalului său regretul de a nu fi luat cuvântul, deşi ar fi vrut să mărturisească tot ceea ce-i datorează dascălului său. O va face, însă, trei ani mai târziu în conferinţa ţinută la Radio, difuzată în ciclul "Amintiri", aşa cum semnalează Revista Radio România. Fragmente din textul conferinţei au fost înregistrate în 1957 de profesorul Ion Lucian Murnu, căruia îi datorăm unicul document audio cu vocea conferenţiarei.

Un alt student faţă de care Titu Maiorescu a manifestat afecțiune părintească, sprijinindu-l în toate etapele doctoratului, de la pregătire la susținere, a fost filozoful Ion Petrovici, care rememorează, 70 de ani mai târziu, prima întâlnire cu profesorul, la deschiderea cursului universitar din 1899.

Ion Petrovici a încetat din viaţă într-o zi de 18 februarie, la 90 de ani.

Să-l amintim aici și pe criticul, folcloristul şi istoricul literar Dumitru Caracostea (1879-1964), și el student al lui Titu Maiorescu, la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, unde şi-a luat licenţa în 1908. Vă invităm să-l ascultaţi vorbind inspirat despre prelegerile lui Titu Maiorescu.

Leon M. Negruzzi (1899-1987) l-a întâlnit pe Titu Maiorescu acasă la Iacob Negruzzi, în 1912. Înregistrare din Fonoteca de Aur:

Vă invităm să parcurgeţi şi alte înregistrări cu personalităţi care s-au format sub influenţa lui Titu Maiorescu, în paginile scrise şi vorbite ale site-ului nostru.