EVENIMENTE

Virgil Ierunca citește poeme de exil - 105 ani de la naștere

Virgil Ierunca (MNLR)

Virgil Ierunca - "Prologul copacilor"

"Timpul ia morții dezlegarea de a-i spune pe nume. / Încolo restul e literatură / Cu ceruri descântate de lună / Cu cimitire ca roiuri de albine / Cu focuri aprinse de zodii / Cu apa ne-ncepută, secunda / Și alte parabole risipitoare."

Virgil Ierunca - "Identitate"

Vădindu-te, te-ascunzi mai bine / Nu stai în clipă nici în sine / Ești înainte de ce-ai fost / În spornic și mirabil rost / Te chem să fii, să mă numești / Eu mi-amintesc, doar tu mai ești."

Înregistrările cu Virgil Ierunca au fost realizate de Eugen Lucan, în februarie 1991, la Paris, pentru Noua Fonotecă de Aur - un proiect al Redacției Literatură-Artă-Știință (L.A.Ș.) Radio România.

Vă invităm să-l pe ascultați pe Virgil Ierunca citind eseuri din "Românește" – volum editat pentru prima oară la Paris în 1964, la Fundația Universitară "Carol I" –, în secțiunea Personalități a site-ului nostru dar și să parcurgeți textul conferinței "Bastilia", difuzată în 3 iulie 1945 în cadrul emisiunii "Ora Națiunilor Unite. Ora Franței".

Documente scrise și sonore conservate în Arhiva Radio România.

Virgil Ierunca s-a născut la 16 august 1920, la Lădești, în județul Vâlcea. Obține licența în litere și filozofie la Universitatea din București. Paralel cu studiile universitare, este redactor la ziarul "Timpul" și unul dintre întemeietorii revistei "Albatros", împreună cu Geo Dumitrescu. Cu Ion Caraion, a editat revista "Agora" - în mai multe limbi, suprimată însă de cenzura comunistă, în 1947. A colaborat la "Revista Fundațiilor Regale", "Vremea", "Fapta", "Viața românească", "Universul literar", "Kalende".
În decembrie 1947 părăsește România, cu o bursă a guvernului francez și se stabilește la Paris. Între 1952 și 1972 este redactor cultural în cadrul Departamentului pentru străinătate al Radiodifuziunii Franceze ("Cronica ideilor") și redactor politic al emisiunii în limba română. Din 1975 este cercetător la Centrul Național de Cercetare Științifică (C.N.R.S.), Secția Filozofie, și colaborator al postului de radio Europa Liberă.
În exil, sub egida lui Mircea Eliade, redactează prima revistă românească de literatură, "Luceafărul". Colaborează activ și la alte ziare și reviste românești din exil.

Volume publicate în limba română: "Românește" (Fundația Regală Universitară "Carol I", Paris, 1964, și Editura Humanitas, București, 1991), "Pitești" (Editura Limite, Madrid, 1981, și, cu titlul "Fenomenul Pitești", la Editura Humanitas, București, 1990), "Subiect și predicat" (Editura Humanitas, București, 1993), "Dimpotrivă" (Editura Humanitas, București, 1994), "Semnul mirării" (Editura Humanitas, București, 1995), "Trecut-au anii… " (Editura Humanitas, București, 2000). A realizat Ediții critice (Al. Busuioceanu, G. M. Cantacuzino) și a publicat versuri în antologii și revistele exilului.

A murit în 28 septembrie 2006, la Paris.