Pagină dedicată emisiunii "Ora militară româno-germană", una dintre emisiunile radio specifice războiului care au început să fie difuzate în iunie 1941; în revista "Radio-Romania", an I, nr. 14, 6 iunie 1941.

Puteți consulta pagina aici.

Participă*: Vasile (Lulu) Ionescu (directorul general al Societății de Radiodifuziune), Gh.D. Mugur (subdirector general); Al. Hodoș (consilierul directorului general); Victor Ion Popa, [Val Mugur], Tudor Mușatescu, Gh. Costăchescu, ing. Al. Lohan.

Fonoteca Radio România păstrează această ședință convocată de conducerea Radioului public, în care s-a discutat despre: încurajarea dramaturgiei radiofonice; realizarea unor spectacole de maxim 60 min.; numărul redus de personaje pe care trebuie să îl aibă o adaptare radiofonică; ora de difuzare; nevoia de scenarii; pregătirea în străinătate a personalului; tariful drepturilor de autor; necesitatea unei săli în care să se desfășoare repetițiile; numirea unui regizor permanent în locul lui Victor Ion Popa, care nu mai era "disponibil"; problema veniturilor societății și a colectării taxei Radio. Probleme și propuneri dificil de rezolvat și de înfăptuit din cauza războiului și a bombardării, în vara anului următor, a Societății Române de Radiodifuziune.

Redăm mai jos câteva fragmente din transcrierea acestui document sonor**:

Vasile (Lulu) Ionescu: Cum vede instituția noastră teatrul radiofonic? Acțiunea trebuie să fie concentrată, […] să nu se desfășoare în timp prea îndelungat și pentru a nu plictisi pe cel care ascultă. […]Trebuie să vă atrag atenție că acest gen de teatru satisface și pe domnii directori de teatru, proprietari de săli de spectacole, pentru că prin noi se creează în marele public gustul de teatru. […]

Gh.D. Mugur: […] Domnilor, teatrul nostru, însă, nu o să cuprindă numai piese originale, pentru că noi nu putem renunța la misiunea noastră educativă, noi suntem o școală permanentă, o școală fără de vacanță a țării. De aceea, pe lângă teatru original, realizat cu dumneavoastră, tot cu dumneavoastră trebuie să realizăm adaptările. Adaptări după teatru clasic vechi, adaptări după teatru clasic francez, german, spaniol, italian, adaptări după Shakespeare, adaptări după teatru modern universal, teatru de valoare, bineînțeles, pe urmă adaptări după teatru clasic și modern românesc. […] Firește că noi ținem să avem cât de mult teatru radiofonic original, drame și comedii care să fie vrednice de scena instituției noastre, pentru că instituția noastră nu este, așa cum cred unii, decât o instituție de agrement și de desfătare, ci a fost, este și va fi totdeauna o instituție de educație și cultură națională. […]

Alexandru Hodoș: […] Teatrul radiofonic românesc cu scena lui nevăzută și cu locurile răspândite pe toată suprafața ținuturilor locuite de români poate avea mai mulți ascultători decât încap în cea mai vastă sală de spectacole. Să ne gândim mai ales la aceia care nu au un teatru în orașul, în târgul sau în satul lor sau care sunt despărțiți de noi prin hotare nedrepte și pe care niciodată nu îi ajunge turneul unei trupe de actori călători. Pentru aceștia numai noi putem să jucăm în buna și mângâietoarea limbă românească, numai noi, la Radio. Teatrul radiofonic nu face, așadar, concurență neloială celuilalt teatru, în carne și decoruri. Dimpotrivă, pregătește terenul, dezvoltă gustul literaturii dramatice și stârnește o fericită curiozitate pentru spectacolul complex care farmecă deopotrivă ochii și auzul. În economia programelor noastre de radio, teatrul acoperă o necesitate sufletească de echilibru între feluritele genuri de muzică care se perindă la microfon și actualitatea de atâtea ori încruntată a știrilor difuzate prin "Radiojurnal".

Ca întreaga noastră emisiune, el îndeplinește un dublu rol: distractiv și educator, o plăcută zăbavă a minții, cum spunea odinioară cronicarul despre cititul cărților, și un prilej binevenit de instruire. […] Să examinăm împreună posibilitățile unei colaborări și să încercăm a crea ceea ce se cheamă stilul teatrului radiofonic românesc. […]

S-a crezut câțiva ani de-a rândul, se spunea mai devreme, că apariția filmului vorbit va fi catastrofală, va fi mortală pentru teatrul propriu-zis. Nu a fost așa, iată că teatrul a devenit mai atrăgător ca niciodată și joacă mereu cu săli pline! Noi, cu emisiunile de radio care pătrund până acolo unde spectacolul nu poate să ajungă, vom lărgi posibilitățile de înțelegere a literaturii dramatice, acest lucru este clar. Vom valoriza arta actorului și vom pregăti noi serii de spectatori pentru spectacolele de mâine. Deci, încă o dată, nu concurență, ci conlucrare. Așteptăm sugestii, propuneri și, mai înainte de toate, piese de teatru alcătuite cu îndemânare și scrise cu meșteșug, care să îmbogățească nu numai repertoriul scenei noastre nevăzute, ci însuși patrimoniul literaturii românești. Pentru că o piesă radiofonică reușită evident că este în același timp și o operă literară care se poate ține în picioare de la sine.

Repet că cei mai mulți dintre dumneavoastră au scris scenarii pentru radio, toți cei prezenți, așa încât, încă o dată, rostul nostru aici și semnificația acestei întâlniri a noastră nu este de a vă învăța cum se scrie un scenariu radiofonic. Totuși, aceasta este dorința noastră: de a căuta o posibilitate de realizare a ceea ce sunt realmente cerințele speciale ale stilului de teatru radiofonic cu ceea ce a fost până acum obișnuit talentul dumneavoastră de scriitori dramatici să dea, pentru că înainte de a face piese radiofonice ați fost ispitiți și veți fi și după aceea ispitiți mai mult de cealaltă scenă, care oferă ceea ce, din păcate, radio încă nu a reușit să dea: aplauzele. (râsete)

*Conform unor mărturii, la această ședință au participat, de asemenea: Horia Furtună (directorul serviciului teatral între 1934-1948), Vasile Voiculescu (consilier-referent literar), Victor Bumbești și Mircea Ștefănescu (vezi și Victor Crăciun, Petre Condrea, George Cernea-Comănescu, Maria Repede, Teatrul Radiofonic, București, Oficiul de Presă și Tipărituri, 1972, p. 127). Din păcate, vocile acestora nu au putut fi identificate în urma audiției documentul sonor recuperat.

**Întreaga transcriere a ședinței din 8 aprilie 1943 este disponibilă aici.

Transcriere și note: Lavinia Ivașcu - realizator, Serviciul Patrimoniu Cultural și Arhive/SPCA

Durată: 40'43''

Tabletă radiofonică, difuzată în 30 ianuarie 1965, la deschiderea "Ediției radiofonice Tudor Arghezi" (ciclu de emisiuni - lecturi și comentarii critice dedicate operei poetului pe tot parcursul anului aniversar).

Amintiri despre Radio: radiofonia în timpul Primului Război Mondial; instalarea unui post de emisiune în strada Fântânii (astăzi str. G-ral Henri Mathias Berthelot).

Fragment din noua ediție a emisiunii "Revista literarară Radio" (o "Revistă literară" se difuza încă din anii 1953-1956). Ediția din 9 aprilie 1966 a fost prefaţată de Tudor Arghezi prin tableta Revista vorbită. Fonoteca Radio România (6/51183).

Despre emisiune: Axată, uneori, pe o anumită temă ("Poezia şi timpul nostru", "Literatura pentru copii", "Traducerile" ş.a.) sau prezentând detaliat activitatea revistelor literare ("Clujul literar", "În vizită la revista «Viaţa Românească»"), "Revista literară Radio" a fost o emisiune de prezentare şi dezbatere a creaţiei literare actuale.

Printre redactori s-au numărat Ion Drăgănoiu, Ion Budescu, Silvia Kerim, Eugen Dumitru, Dona Roşu, Florin Constantin Pavlovici, Liviu Grăsoiu.

Rubrici permanente: "Ritmuri contemporane", "Râul, ramul" (versuri), "Blocnotes" (prezentată de Eugen Jebeleanu), "Dezbateri", "Cronica literară", "Cronica bilunară" (consacrată apariţiilor editoriale în limbile naţionalităţilor conlocuitoare), "Debut", "Şantier de creaţie" ş.a.

Redactor: Vasile Mănuceanu. Documentele sonore provin dintr-o înregistrare unică din arhiva familiei, realizată în 1960 de Dorin Blaga-Smigelschi; primele difuzări la Radio ale unor extrase din valoroasa înregistrare au fost programate începând cu 11 mai 1965, la patru ani de la moartea autorului. Fonoteca Radio România (XW 6579).

Prezintă: Vasile Mănuceanu. 

Versuri de Lucian Blaga în lectura autorului: Solstiţiul grădinilor (min. 2:56); Umblăm pe câmp fără popas (min. 6:20); Risipei se dedă florarul (min. 7:24); Zodia cumpenei (min. 11:16); Noapte la mare (min. 15:52).

Durata: 17:50

Emisiunea ”Fonoteca de Aur” şi-a propus valorificarea tuturor documentelor sonore şi scrise aflate în posesia Radio România. Difuzată în perioada 1967-1990, i-a avut ca redactori pe Vasile Mănuceanu, Iulius Țundrea, Constantin Vişan și Petre Dincu.  Iulius Țundrea, realizatorul acestei emisiuni în perioada 1969-1990, este şi autorul volumului Fonoteca de aur. Un muzeu sonor al culturii româneşti (Bucureşti, Editura Eminescu, 1982), în care "preluând sugestiile unui faimos eseu al lui André Malraux, se pronunţă în favoarea unui «muzeu ne-imaginar», bine alcătuit, din documente solide radiofonice" (cf. Titus Vîjeu, Scripta manent. Ghid biobibliografic al scriitorilor din Radio, Bucureşti, Editura Casa Radio, 2005). 

Invitat: G.C. Nicolescu. Redactor: Vasile Mănuceanu. Fonoteca Radio România (XW 6654).

Prezintă: Vasile Mănuceanu.

Min. 0'41" - G.C. Nicolescu evocă anii în care a lucrat la Redacţia literară, atunci când s-a ocupat de imprimarea a numeroşi scriitori cu lecturi din propriile opere; unul dintre aceştia a fost Camil Petrescu.

Min. 8'04 şi min. 16'24" - Camil Petrescu citeşte din Un om între oameni.

Durată: 20'10"

Înregistrare realizată de Dona Roşu, cu Ion Petrovici, în anul 1967, inclusă în Fonoteca de Aur Radio România. Extras din audiobook-ul Ion Petrovici, Mărturii. Înregistrări din Fonoteca de Aur (Bucureşti, Editura Casa Radio, 2002).

Ion Petrovici (1882-1972) - filosof, eseist, memorialist, scriitor, orator şi om politic, profesor la Universitatea din Iaşi, membru titular al Academiei Române, fost Ministru al Educaţiei Naţionale. În perioada 8 mai-5 decembrie 1941, a fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune. A fost arestat în 1945 şi între anii 1948-1964.

Vă invităm să ascultaţi ultimul interviu cu filozoful Ion Petrovici (1968), în secţiunea "Personalităţi" a site-ului nostru.