Primul avocat al Societăţii Române de Radio, director cu problemele contenciosului, în 1932; 1934 - subdirector; 1935 - director general delegat; director general (5 septembrie 1940-15 februarie 1945), cu întrerupere pe durata guvernării legionare.

Vasile (Lulu) Ionescu despre înregistrarea Proclamaţiei Regale (23 august 1944). Fragmente din interviul realizat de Eleonora Cofas, muzeograf, Muzeul Municipiului Bucureşti, 28 martie 1974. Înregistrare pe bandă magnetică aflată în Arhiva de istorie orală. Extras din audiobook-ul Silvia Iliescu, Octavian Silivestru, Agota Szentannai, Radio-istorii 1928-1945 (Bucureşti, Editura Casa Radio, 2013).

Vasile (Lulu) Ionescu despre bombardamentul german asupra sediului Societăţii de Radio din str. G-ral Berhelot (24 august 1944). Fragmente din interviul realizat de Eleonora Cofas, muzeograf, Muzeul Municipiului Bucureşti, 28 martie 1974. Înregistrare pe bandă magnetică aflată în Arhiva de istorie orală. Extras din audiobook-ul Silvia Iliescu, Octavian Silivestru, Agota Szentannai, Radio-istorii 1928-1945 (Bucureşti, Editura Casa Radio, 2013)

Articol de Tudor Arghezi, apărut în Adevărul literar și artistic, VIII, nr. 329 în 27 martie 1927 și preluat de Radio-Român, III, nr. 36-38 în aprilie 1927, inclus în volumul Tudor Arghezi. Radio-Papagal. Publicistică Radiofonică (1927-1967), colecția Biblioteca Radio, un proiect editorial al Serviciului Patrimoniu Cultural și Arhive (București, Editura Casa Radio, 2011).

Textul articolului poate fi consultat aici.

"1 noiembrie 1928 - prima emisiune oficială a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România.

Se emite din sediul Societăţii din Strada General Berthelot nr. 60 cu un emiţător de 400 w, pe o lungime de undă de 401,6 m.

Emisiunea cuprinde, printre altele, un cuvânt de deschidere rostit de profesorul Dragomir Hurmuzescu, buletin de ştiri, informaţii meteorologice, muzică, prima conferinţă difuzată la radio, intitulată Poezia populară română de Horia Furtună." (cf. Eugen Denize, Istoria Societăţii Române de Radiodifuziune, Buc., Societatea Română de Radiodifuziune, 1998, vol. I, partea I, pag. 311).

Detalii despre programul zilei inaugurale pot fi găsite în secţiunea dedicată Arhivei Scrise Emisiuni 1928-1947.

Vă invităm să descoperiţi evenimente şi figuri exemplare care au edificat istoria Radioului Românesc, aici.

Considerat unul dintre cei mai mari partizani ai radiofoniei naționale, cu o publicistică radiofonică desfășurată pe durata a patru decenii (1927-1967), Tudor Arghezi începe seria articolelor dedicate radiofoniei, cu articolul Beethoven, apărut în Adevărul literar și artistic, VIII, nr. 329, în 27 martie 1927 și preluat de Radio-Român, III, nr. 36-38 în aprilie 1927, unde apare însoțit de această notă:

A asculta pe Beethoven în deșertăciunea saloanelor moderne, populate de maimuțoi dănțuitori, este a-i socoti muzica un simplu amuzament. Pe piscuri de munți, în mijloc de păduri, pe margini de râuri sau purtat de valuri agitate, acolo-i găsim afinitățile. Dl Tudor Arghezi, scriitorul și poetul atât de renumit, a simțit aceasta și s-a dus să-l asculte în mijlocul naturii, înarmat numai cu micul d-sale aparat de radio.

Transcriem, mai jos, un scurt fragment din Beethoven de Tudor Arghezi, inclus în volumul "Tudor Arghezi. Radio-Papagal", colecția Biblioteca Radio, un proiect editorial al Serviciului Patrimoniu Cultural și Arhive (București, Editura Casa Radio, 2011):

Ascultam culcați pe pături și mușchi. Cânta pădurea, muntele cânta. Vocea celui din eternitate, umbla printre brazi, ca odinioară pe munții Sinaiului și Măslinilor. Era fantoma miraculoasă a cântecului universal, un astru nevăzut de glasuri și ecouri. Cine a cutezat să spuie că rugăciunea omului nu merge până la Dumnezeu? Eroica lui Beethoven ne venea din Viena în Carpați și trecea mai departe și mai sus. O ascultau balena, șarpele african, girafa și hipopotamul, care poate că au în stare firească aparatul nostru, îngropat în preștiința muțeniei și tăcerii lor. O auzea Altair, o auzea Alderbaran.

De la stâni, lătratul catifelat al câinilor lui Decebal aducea impondera[bila] lor în simfonia zeului surd și unanim.

Întregul articol poate fi citit aici.

La o lună de la inaugurarea postului, în prima stagiune simfonică, organizată de Mihail Jora la 30 noiembrie 1928, Ludwig van Beethoven a fost programat în al doilea concert din luna ianuarie 1929 cu Simfonia nr. 1 în Do major (26 ianuarie), urmată de alte simfonii beethoveniene, nr. 2, 4 și 6, Pastorala, ultima în 18 mai. Stagiunea se va încheia în iunie, iar în topul lucrărilor prezentate, Mozart și Beethoven sunt la egalitate, ocupând primul loc. În stagiunea 1929-1930, Beethoven trece în fruntea preferințelor celor care alcătuiesc programele.

70 de ani mai târziu, după 39 de stagiuni neîntrerupte, așa cum afirmă muzicologul Octavian Lazăr Cosma, Ludwig van Beethoven era încă cel mai cântat compozitor la Radio.

Vă invităm să ascultați Orchestra Națională Radio, în primul Festival "George Enescu", interpretând Concertul op. 61 în Re major pentru vioară și orchestră de Ludwig van Beethoven (variantă integrală), dirijor: Constantin Silvestri, la vioară: David Oistrah, în secțiunea Concursuri și festivaluri muzicale, a site-ului nostru. Înregistrare din 5 septembrie 1958, de la Ateneul Român, inclusă în Fonoteca de Aur Radio România (AUR ZW 13).

Vasile (Lulu) Ionescu - primul avocat al Societăţii Române de Radio, director cu problemele contenciosului, în 1932; 1934 - subdirector; 1935 - director general delegat; director general (5 septembrie 1940-15 februarie 1945), cu întrerupere pe durata guvernării legionare.

După difuzarea Proclamaţiei Regale, armata germană a ripostat, studiourile şi sediul central ale Radiodifuziunii din strada G-ral Berthelot nr. 60 fiind supuse, în 24 august 1944, la şapte bombardamente aviatice, între orele 8,30 şi 16,20, ultimul dintre acestea distrugându-le în întregime.

Vasile Ionescu, ultimul director-general al Societăţii Române de Radio, din perioada precomunistă:

"În bombardament au fost omorâţi patru funcţionari Radio: inginerul stagiar Bonifaciu Cristovici - şeful postului "Carpaţi", Alfred Pagoni - controlor muzical, Paul Ciocârlan - discotecar şi Petre Georgescu - şef telefonist. Alţi patru salariaţi au fost răniţi: inginerul Bude Valentin, care nu s-a mişcat de la pupitrul de control şi dirijare tehnică a emisiunii timp de 24 de ore; doamna Rodica Gologan, controloarea generală a programelor; Ştefan Ceroiu, şef al serviciului tracţiune şi Niculae Căbaşu, portarul instituţiei. […] Din gardă şi-au dat tributul şapte soldaţi morţi şi 11 răniţi." Extras din audiobook-ul Silvia Iliescu, Octavian Silivestru, Agota Szentannai, Radio-istorii 1928-1945 (Bucureşti, Editura Casa Radio, 2013).

Vă invităm să-l ascultaţi pe Vasile Ionescu, în interviul realizat în 12 noiembrie 1974 de Eleonora Cofas, muzeograf la Muzeul Municipiului Bucureşti (fragmente). Înregistrare pe bandă magnetică aflată în Arhiva de Istorie orală (AIO, R 212):

În 19 iunie 1928, Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România - declarată constituită prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 2915 din 22 decembrie 1927 -, reprezentată prin profesor Dragomir Hurmuzescu, comandor Cezar Boerescu şi inginer George Cârnu Munteanu, achiziţionează imobilul din Str. G-ral Berhelot nr. 60, fost nr. 58 şi 60, fost Str. Lueger nr. 58 şi 60 şi fost Str. Fântânii nr. 58-60. Potrivit actului de vânzare-cumpărare, acesta era format din: corpul principal având parter, etaj, subsol, pod şi terasă şi un corp având camera de locuit la parter, garaj şi şopron şi a costat 7.000.000 lei.

Imobilul se învecina la sud cu Str. G-ral Berhelot cu nr. 60, la nord cu proprietăţile moştenitorilor Dobrescu şi Institutul Sf. Iosif, la est cu Institutul Sf. Iosif şi la vest cu moştenitorii Dobrescu.

Aici, au fost instalate birourile administraţiei, s-au amenajat două studiouri cu camere de control (unul pentru muzică, altul pentru conferinţe), săli de aşteptare.

Domnica Păun Ghiţescu, şefă a Secretariatului general al SRR (1931-1935), într-un interviu realizat în 1994 de Silvia Iliescu, rememorează:

”Firma Marconi a împrumutat Societăţii un post mic de radiodifuziune provizoriu de 400 W, cu care, la 1 Noiembrie 1928, Societatea a început emisiunile radiofonice, în mod regulat, în fiecare zi, de la orele 17-24, cu o întrerupere de două ore, între 19-21, după un program adoptat de comitetul de programe al societăţii noastre." (Raportul de funcţionare a Societatăţii de Difuziune Radiotelefonică din România către Consiliul Superior de Control şi Îndrumare, din noiembrie 1928, conservat în Arhiva Scrisă a SRR, dosar nr. 3/1928).

Se emite din sediul Societăţii din Strada General Berthelot nr. 60 cu un emiţător de 400 W, pe o lungime de undă de 401,6 m.

Emisiunea a cuprins, printre altele, un cuvânt de deschidere rostit de profesorul Dragomir Hurmuzescu, poezia Un suflet nou de Horia Furtună, buletin de ştiri, informaţii meteorologice, muzică, prima conferinţă difuzată la radio, intitulată Poezia populară română de Horia Furtună." (cf. Eugen Denize, Istoria Societăţii Române de Radiodifuziune, Buc., Societatea Română de Radiodifuziune, 1998, vol. I, partea I, pag. 311).

Vă invităm să parcurgeţi programul primei emisiuni oficiale, difuzată joi, 1 noiembrie 1928, între orele 17-24; manuscrisul este păstrat în deschiderea dosarului nr.1/1928 din Arhiva Scrisă a S.R.R. (1 filă dactilo) şi este disponibil aici.

Documentul comunicat presei a fost publicat în revista ”Radio" an I, nr. 6, p. 3, din 28 octombrie 1928, în articolul ”Inaugurarea postului tranzitoriu de emisie” şi poate fi consultat aici.

Transcriem, mai jos, un fragment din Cuvântul profesorului Dragomir Hurmuzescu, preşedinte al Consiliului de Administraţie, la inaugurarea postului, rostit după semnalul "Alo! Alo! Aici Radio Bucureşti!", publicat în Radio şi Radiofonia nr. 7, din 1928 (cf. Victor Crăciun, Manuscrise şi voci, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977):

Către prietenii şi proteguitorii Radiofoniei adresez aceste cuvinte, astăzi, când începem seria emisiunilor, cu un mic post provizoriu. Deocamdată difuziunea programelor noastre nu va trece dincolo de cerul hotarelor ţării. Dar peste câteva luni vom avea postul cel mare, undele lui vor străbate armonios în cerul european, proclamând şi gândul nostru de pace şi bună înţelegere către o mai înaintată cultură şi civilizaţie.

Vă invităm să descoperiţi evenimente şi figuri exemplare care au edificat istoria Radioului Românesc, aici.