EVENIMENTE
"Tatăl meu a pictat emoții: toate lucrurile l-au privit și dânsul le-a tălmăcit poveștile în culoare" (Ioana Țuculescu, 1965)
Ion Țuculescu (19 mai 1910, Craiova - 27 iulie 1962, București) - personalitate complexă, biolog și medic, pictor. În România, "Ziua Pictorilor" este marcată la data nașterii lui Ion Țuculescu.
La Radio, în emisiunea "Carnet cultural" din februarie 1946, la rubrica "Cronica plastică", criticul de artă Ion Frunzetti a prezentat ascultătorilor săi expoziția de pictură Ion Țuculescu, de la Ateneul Român.
Transcriem un scurt fragment din considerațiile lui Ion Frunzetti, expuse la Radio, asupra expoziției din 1946, prima deschisă de Ion Țuculescu după cel de-Al Doilea Război Mondial, unde fusese mobilizat ca medic militar:
"Țuculescu e azi un realist în arta căruia obiectul contează, dar în valorificarea obiectului intră lumina fantastică a fazei sale feerice din trecut. Adresându-se naturii fără să cadă în robia peisajului extern, colorând afectiv, specific, orice temă exterioară, cu tonalitatea sa sufletească vecină delirului erotic sau freneziei lirice, construindu-și obiectul în aceeași măsură în care își construiește stimmung-ul acordat lui, Țuculescu este unul din pictorii cei mai compleți și mai originali pe care-i avem astăzi".
Materialul dactilografiat este conservat în Arhiva Scrisă a Societății Române de Radiodifuziune (Dosar 26/ 1946 - 143) și poate fi consultat integral aici.
La data transmiterii cronicii, trecuseră opt ani de la deschiderea primei sale expoziții de pictură, organizată la inițiativa soției sale, Maria Țuculescu, care, dorind să-i facă o surpriză, închiriase pentru luna mai a anului 1938 o sală de expoziție la Ateneul Român, înrămase tablourile și cu o lună înainte de vernisaj, îi scria soțului, care era concentrat militar: "Sala e plătită, tablourile sunt înrămate, fă ce știi, ia-ți un concediu medical și vino. Dacă nu vii, eu deschid expoziția singură". (Maria Țuculescu - România literară nr. 26/ 6 iulie 1972). Expoziția s-a bucurat de succes, George Oprescu și Petru Comarnescu au scris cronici favorabile, entuziaste, stârnind vâlvă și printre colecționari. Domnul Țuculescu a fost catalogat de la începuturi, drept un decorator de mare talent, cu un simț extraordinar pentru montarea petelor de tonuri vii, crude, brutale, în sinteze decorative de perfecția carpetelor populare oltenești (Ion Frunzetti, 1946). Destinul său artistic era trasat: expoziții în țară și străinătate și participarea, cu două lucrări, la cea de-a 21-a Bienală de la Veneția. La 32 de ani era recunoscut în viața artistică românească, dar și în mediile științifice, ca cercetător în domeniul biologiei și al medicinei.
În martie 1965, Maria Țuculescu, invitată la microfonul Radio, a considerat interesant pentru ascultători să vorbească despre pasiunea cu care soțul său picta, despre multiplele inspirații și despre alternarea activității de cercetare în domeniul microbiologiei cu cea artistică. Vă invităm să ascultați înregistrarea din martie 1965, inclusă în Fonoteca de Aur:
După 1947, lucrările nu-i sunt acceptate în expozițiile organizate, fapt care îl va determina să expună întreg fondul creat până în 1956, în locuința din strada Lizeanu nr. 5, unde locuia împreună cu soția și cele trei fiice și unde își avea atelierul. Vă invităm să o ascultați pe Ioana Țuculescu - critic de artă, vorbind despre perioadele de creație ale tatălui său și despre reperele lui morale, într-o emisiune din 13 martie 1965, inclusă Fonoteca de Aur Radio România (AUR ZW 611).
Tatăl meu a pictat emoții: toate lucrurile l-au privit și dânsul le-a tălmăcit poveștile în culoare:
Vă invităm să descoperiți și alte momente din istoria contemporană a artei românești, în secțiunea Emisiuni a site-ului nostru.