Ion Ţuculescu (19 mai 1910, Craiova - 27 iulie 1962, Bucureşti) - personalitate complexă, biolog și medic, pictor. În România, "Ziua Pictorilor" este marcată la data naşterii lui Ion Ţuculescu.

La Radio, în emisiunea "Carnet cultural" din februarie 1946, la rubrica "Cronica plastică", criticul de artă Ion Frunzetti a prezentat ascultătorilor săi expoziţia de pictură Ion Ţuculescu, de la Ateneul Român.

Transcriem un scurt fragment din consideraţiile lui Ion Frunzetti, expuse la Radio, asupra expoziţiei din 1946, prima deschisă de Ion Ţuculescu după cel de-Al Doilea Război Mondial, unde fusese mobilizat ca medic militar:

"Ţuculescu e azi un realist în arta căruia obiectul contează, dar în valorificarea obiectului intră lumina fantastică a fazei sale feerice din trecut. Adresându-se naturii fără să cadă în robia peisajului extern, colorând afectiv, specific, orice temă exterioară, cu tonalitatea sa sufletească vecină delirului erotic sau freneziei lirice, construindu-şi obiectul în aceeaşi măsură în care îşi construieşte stimmung-ul acordat lui, Ţuculescu este unul din pictorii cei mai compleţi şi mai originali pe care-i avem astăzi".

Materialul dactilografiat este conservat în Arhiva Scrisă a Societăţii Române de Radiodifuziune (Dosar 26/ 1946 - 143) şi poate fi consultat integral aici.

La data transmiterii cronicii, trecuseră opt ani de la deschiderea primei sale expoziţii de pictură, organizată la iniţiativa soţiei sale, Maria Ţuculescu, care, dorind să-i facă o surpriză, închiriase pentru luna mai a anului 1938 o sală de expoziţie la Ateneul Român, înrămase tablourile şi cu o lună înainte de vernisaj, îi scria soţului, care era concentrat militar: "Sala e plătită, tablourile sunt înrămate, fă ce ştii, ia-ţi un concediu medical şi vino. Dacă nu vii, eu deschid expoziţia singură". (Maria Ţuculescu - România literară nr. 26/ 6 iulie 1972). Expoziţia s-a bucurat de succes, George Oprescu şi Petru Comarnescu au scris cronici favorabile, entuziaste, stârnind vâlvă şi printre colecţionari. Domnul Ţuculescu a fost catalogat de la începuturi, drept un decorator de mare talent, cu un simţ extraordinar pentru montarea petelor de tonuri vii, crude, brutale, în sinteze decorative de perfecţia carpetelor populare olteneşti (Ion Frunzetti, 1946). Destinul său artistic era trasat: expoziţii în ţară şi străinătate şi participarea, cu două lucrări, la cea de-a 21-a Bienală de la Veneţia. La 32 de ani era recunoscut în viaţa artistică românească, dar şi în mediile ştiinţifice, ca cercetător în domeniul biologiei şi al medicinei.

În martie 1965, Maria Ţuculescu, invitată la microfonul Radio, a considerat interesant pentru ascultători să vorbească despre pasiunea cu care soţul său picta, despre multiplele inspiraţii şi despre alternarea activităţii de cercetare în domeniul microbiologiei cu cea artistică. Vă invităm să ascultaţi înregistrarea din martie 1965, inclusă în Fonoteca de Aur:

După 1947, lucrările nu-i sunt acceptate în expoziţiile organizate, fapt care îl va determina să expună întreg fondul creat până în 1956, în locuinţa din strada Lizeanu nr. 5, unde locuia împreună cu soţia şi cele trei fiice şi unde îşi avea atelierul. Vă invităm să o ascultaţi pe Ioana Ţuculescu - critic de artă, vorbind despre perioadele de creaţie ale tatălui său şi despre reperele lui morale, într-o emisiune din 13 martie 1965, inclusă Fonoteca de Aur Radio România (AUR ZW 611).

Tatăl meu a pictat emoţii: toate lucrurile l-au privit şi dânsul le-a tălmăcit poveştile în culoare:

Vă invităm să descoperiţi şi alte momente din istoria contemporană a artei româneşti, în  secţiunea Emisiuni a site-ului nostru.